Variante de scriere Vezi și : săltă, saltă, salta

română

Etimologie

Din latină saltare.

Pronunție

  • AFI: /səlˈta/


Verb


Conjugarea verbului
sălta
Infinitiv a sălta
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
salt
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să salte
Participiu săltat
Conjugare I
  1. (v.intranz. și refl.) (despre ființe) a face un salt (sau salturi repetate); a sări.
  2. (v.intranz. și refl.) a se ridica (puțin) de la pământ, a se înălța în picioare pentru a se urca undeva.
  3. (v.intranz.) (despre lucruri) a se mișca (repetat) de jos în sus sub impulsul unei forțe din afară.
  4. (v.intranz.) (despre ape, valuri) a fi agitat, a se învolbura; a clocoti.
  5. (despre ființe și despre lucruri) a se mișca, a se deplasa în salturi.
  6. (despre oameni) a merge sprinten.
  7. (rar) a dansa.
  8. (v.intranz.) a trece peste ceva printr-un salt.
  9. (v.intranz.) a sări, a țâșni de undeva; a se ivi, a răsări (pe neașteptate și sărind).
    Izvoare saltă de sub piatră.
  10. (v.intranz.) a se ridica în înălțime, a se înălța în văzduh.
  11. (v.tranz.) a mișca, a deplasa din loc ridicând (ușor) în sus.
  12. (v.tranz. refl. intranz.) (fig.) a (-și) îmbunătăți situația materială, socială.
  13. (v.refl.) (fig.) (despre copii și plante) a crește în înălțime, a se înălța.

Cuvinte derivate

Expresii

  • (intranz.) A-i sălta (cuiva) inima (de bucurie) = a tresări de bucurie, a se bucura mult


Traduceri

Etimologie

Din sălta.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru sălta.

Anagrame

Referințe