sălta

Vezi și : săltă, saltă, salta

română

Din latină saltare.

(v.intranz. și refl.) (despre ființe) a face un salt (sau salturi repetate); a sări.
(v.intranz. și refl.) a se ridica (puțin) de la pământ, a se înălța în picioare pentru a se urca undeva.
(v.intranz.) (despre lucruri) a se mișca (repetat) de jos în sus sub impulsul unei forțe din afară.
(v.intranz.) (despre ape, valuri) a fi agitat, a se învolbura; a clocoti.
(despre ființe și despre lucruri) a se mișca, a se deplasa în salturi.
(despre oameni) a merge sprinten.
(rar) a dansa.
(v.intranz.) a trece peste ceva printr-un salt.
(v.intranz.) a sări, a țâșni de undeva; a se ivi, a răsări (pe neașteptate și sărind).
Izvoare saltă de sub piatră.
(v.intranz.) a se ridica în înălțime, a se înălța în văzduh.
(v.tranz.) a mișca, a deplasa din loc ridicând (ușor) în sus.
(v.tranz. refl. intranz.) (fig.) a (-și) îmbunătăți situația materială, socială.
(v.refl.) (fig.) (despre copii și plante) a crește în înălțime, a se înălța.

(intranz.) A-i sălta (cuiva) inima (de bucurie) = a tresări de bucurie, a se bucura mult

Din sălta.