pârâitură
Etimologie
Pronunție
- AFI: /pɨ.rɨ.i'tu.rə/
Substantiv
Declinarea substantivului pârâitură | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | pârâitură | pârâituri |
Articulat | pârâitura | pârâiturile |
Genitiv-Dativ | pârâiturii | pârâiturilor |
Vocativ | pârâitură | pârâiturilor |
- zgomot surd produs de ruperea, despicarea, frângerea etc. unui corp tare, dur, neelastic.
- zgomot sau sunet ascuțit, strident, care se produce prin apăsare; scârțâitură.
- zgomot specific produs de ceva care arde.
- succesiune de zgomote scurte și dese; răpăit.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online