părtașă
română
Etimologie
Din părtaș.
Pronunție
- AFI: /pər'ta.ʃə/
Substantiv
| Declinarea substantivului părtașă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | părtașă | părtașe |
| Articulat | părtașa | părtașele |
| Genitiv-Dativ | părtașei | părtașelor |
| Vocativ | părtașo | părtașelor |
- persoană care participă (împreună cu altele) la o activitate, care ia parte la o acțiune; participantă; (spec.) complice.
- (rar) partizană, adeptă.
- persoană căreia cineva îi încredințează gândurile, planurile, sentimentele sale intime; confident.
- persoană care se bucură (împreună cu altele) sau beneficiază de un bun spiritual ori care împărtășește (cu altele) un necaz, o nenorocire.
- persoană care primește o parte dintr-un bun material sau care stăpânește ori folosește un bun material împreună cu o altă persoană.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online