română

Variante

Etimologie

Din franceză parenthèse.

Pronunție

  • AFI: /pa.ran.ˈte.zə/


Substantiv


Declinarea substantivului
paranteză
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ paranteză paranteze
Articulat paranteza parantezele
Genitiv-Dativ parantezei parantezelor
Vocativ paranteză parantezelor
  1. semn de punctuație care constă din două arcuri de cerc sau din două dreptunghiuri cărora le lipsește o latură lungă și între care se izolează o explicație, un adaos, un amănunt legat de restul unui text dat.
  2. (p.ext.) text, adaos izolat între aceste semne grafice.
  3. paranteză în care apare o expresie algebrică, pentru a arătaoperația aflată în interiorul ei se efectuează înaintea celorlalte: (p.ext.) expresie algebrică izolată în acest fel.
  4. (fig.) digresiune (scrisă sau orală).

Locuțiuni

  • (loc.adv.) În paranteză = în treacăt.


Traduceri

Referințe