paranteză

română

Variante

• parantez

Etimologie

Din franceză parenthèse.

Pronunție

• AFI: /pa.ran.ˈte.zə/

Substantiv

Declinarea substantivului paranteză
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	paranteză	paranteze
Articulat	paranteza	parantezele
Genitiv-Dativ	parantezei	parantezelor
Vocativ	paranteză	parantezelor

1. semn de punctuație care constă din două arcuri de cerc sau din două dreptunghiuri cărora le lipsește o latură lungă și între care se izolează o explicație, un adaos, un amănunt legat de restul unui text dat.
2. (p.ext.) text, adaos izolat între aceste semne grafice.
3. paranteză în care apare o expresie algebrică, pentru a arăta că operația aflată în interiorul ei se efectuează înaintea celorlalte: (p.ext.) expresie algebrică izolată în acest fel.
4. (fig.) digresiune (scrisă sau orală).

Locuțiuni

• (loc.adv.) În paranteză = în treacăt.

Traduceri

Traduceri

engleză: bracket (English), parenthesis (English) franceză: parenthèse (français) f. germană: Klammer (Deutsch) f.

italiană: parentesi (italiano) f. portugheză: parêntese (português) m., colchete (português) m. spaniolă: paréntesis (español) m., corchete (español) m.

Referințe

• DEX '98 via DEX online