pensă

română

Etimologie

Din franceză pince.

Pronunție

• AFI: /'pen.sə/

Substantiv

Declinarea substantivului pensă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	pensă	pense
Articulat	pensa	pensele
Genitiv-Dativ	pensei	penselor
Vocativ	pensă	penselor

1. mic instrument de metal compus din două brațe îmbinate la un capăt sau încheiate în formă de foarfece, folosit (în medicină, în tehnică) pentru a prinde sau a fixa obiecte mici sau substanțe care nu pot fi luate cu mâna.
2. (în croitorie) cută scurtă interioară, ascuțită la un capăt sau la amândouă, prin care se mulează pe corp un obiect de îmbrăcăminte.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online