proțap
Etimologie
Din slavă (veche) procĕpŭ, bulgară проkeп (procep).
Pronunție
- AFI: /pro'ʦap/
Substantiv
| Declinarea substantivului proțap | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | proțap | proțapuri |
| Articulat | proțapul | proțapurile |
| Genitiv-Dativ | proțapului | proțapurilor |
| Vocativ | proțapule | proțapurilor |
- prăjină groasă de lemn, bifurcată la un capăt, care se fixează la dricul carului și de care se prinde jugul; rudă.
- prăjină cu vârful despicat, în care se înfigea în trecut o reclamație prezentată domnitorului, pe deasupra capetelor mulțimii.
- prăjină despicată la un capăt, cu care se culeg fructele, cu care se prind racii etc.
- fiecare dintre cele două bețe, despicate în formă de furcă și înfipte în pământ, lângă jar, între care se fixează peștele întreg pentru a se frige.
- pârghie la moara de vânt sau la fântână.
Cuvinte derivate
Expresii
- A umbla cu jalba în proțap = a protesta, a reclama; a cere cu insistență ceva
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online