română

Etimologie

Din franceză polariser.

Pronunție

  • AFI: /po.la.ri'za/


Verb


Conjugarea verbului
polariza
Infinitiv a polariza
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
polarizez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să polarizeze
Participiu polarizat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) (fiz.) a transforma lumina naturală prin fenomene de reflexie, refracție, birefringență etc.
  2. (v.intranz. și refl.) a dobândi proprietatea de a avea poli electrici sau magnetici.
  3. (v.tranz.) (fig.) a aduna, a strânge, a concentra în jurul său.
  4. (v.refl.) (fil.) a da naștere unei polarități, a forma extreme opuse care se condiționează reciproc.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe