Etimologie

Din slavă (veche) pravilo.

Pronunție

  • AFI: /'pra.vi.lə/


Substantiv


Declinarea substantivului
pravilă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ pravilă pravili
Articulat pravila pravilile
Genitiv-Dativ pravilii pravililor
Vocativ pravilă pravililor
  1. (înv.) lege (sau corp de legi), dispoziție, regulament, hotărâre (cu caracter civil sau bisericesc).
  2. lege naturală, lege a firii; (p.ext.) destin.
  3. carte care conține astfel de legi.
  4. normă după care se produce sau se alcătuiește ceva; regulă.
  5. regulă de comportare.
  6. obicei, tradiție, datină.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Locuțiuni

Expresii

  • A pune (sau a rândui) pravilă = a stabili o regulă


Traduceri

Anagrame

Referințe