răpune
Etimologie
Din latină rĕpōnĕre.
Pronunție
- AFI: /rəˈpu.ne/
Verb
Conjugarea verbului (se) răpune | |
Infinitiv | a (se) răpune |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) răpun, răpui |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) răpună, răpuie |
Participiu | răpus |
Conjugare | III |
- (v.tranz.) (pop.) a ucide, a omorî.
- (v.refl.) a-și pierde viața.
- a doborî, a distruge, a înfrânge un adversar.
- (fig.) a învinge pe cineva într-o luptă de idei.
Sinonime
Cuvinte derivate
Traduceri
a ucide, a omorî
|
|
a învinge, a întrece
Etimologie
Din răpune.
Verb
- forma de persoana a III-a singular la prezent pentru răpune.
- forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru răpune.