risipi
română
Etimologie
Din bulgară разсипя (razsipja), sârbocroată rasipati.
Pronunție
- AFI: /ri.si'pi/
Verb
| Conjugarea verbului risipi | |
| Infinitiv | a risipi |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
risipesc |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să risipească |
| Participiu | risipit |
| Conjugare | IV |
- (v.tranz. și refl.) a arunca sau a cădea în toate părțile; a (se) împrăștia.
- (v.tranz.) a cheltui fără socoteală; a irosi bani, averi.
- (v.refl.) (despre oameni) a se răspândi în toate părțile; a se răzleți, a se răsfira.
- (v.tranz.) a face să plece din locul unde s-au adunat; a împrăștia.
- (v.tranz. și refl.) a (se) răspândi, a (se) propaga o știre, un zvon etc.
- (v.tranz.) a pune pe fugă, a respinge, a înfrânge o armată, o ceată de vrăjmași etc.
- (v.refl.) (despre nori, ceață, aburi etc.) a se destrăma, a dispărea, a pieri.
- (v.refl. tranz.) a (se) destrăma, a (se) prăbuși, a (se) nărui, a (se) surpa.
- (v.refl. tranz.) a (se) nimici, a (se) distruge; a (se) prăpădi.
- (v.tranz.) a face să dispară, a înlătura, a îndepărta o grijă, o durere, un gând.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online