reason
(English)
Etimologie
Din engleza medie resoun, reisun, care provine din franceza veche reisun, reson < latină rationem (< ratiō).
Pronunție
Substantiv
reason, pl. reasons
- cauză
- The reason this tree fell is that it had rotted.
- motiv, rezon
- The reason I robbed the bank was that I needed the money.
- (p. ext.) scuză, justificare, motivare
- (nenumărabil) rațiune, judecată, minte
- Mankind should develop reason above all other virtues.
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Expresii
- everything happens for a reason
- for some reason
- for no good reason
- in reason
- rhyme or reason
- stand to reason
- with reason
- within reason
Verb
| Conjugarea verbului to reason | |
| Infinitiv | to reason |
| Prezent simplu pers. 3 sg. |
reasons |
| Trecut simplu | reasoned |
| Participiu trecut | reasoned |
| Participiu prezent | reasoning |
- a raționa, a judeca, a gândi
- a argumenta
- a conversa, a discuta
- a dezbate, a discuta
- I reasoned the matter with my friend.
- (rar) a chibzui (bine)
- a persuada (prin argumente, pe cale rațională)
- To reason one out of his plan.
- (urmărit de down) a înfrâna pe cale rațională (o patimă etc.)
- To reason down a passion.
- (normal urmărit de out) a convinge pe cineva să renunțe la ceva (prin argumente raționale)
- To reason out the causes of the librations of the moon.