(English)

Etimologie

Din engleza medie resoun, reisun, care provine din franceza veche reisun, reson < latină rationem (< ratiō).

Pronunție

  • AFI: /'riːzn/
  • AFI: /'ɹiːzən/


Substantiv

reason, pl. reasons

  1. cauză
    The reason this tree fell is that it had rotted.
  2. motiv, rezon
    The reason I robbed the bank was that I needed the money.
  3. (p. ext.) scuză, justificare, motivare
  4. (nenumărabil) rațiune, judecată, minte
    Mankind should develop reason above all other virtues.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Expresii


Verb


Conjugarea verbului
to reason
Infinitiv to reason
Prezent simplu
pers. 3 sg.
reasons
Trecut simplu reasoned
Participiu trecut reasoned
Participiu prezent reasoning
  1. a raționa, a judeca, a gândi
  2. a argumenta
  3. a conversa, a discuta
  4. a dezbate, a discuta
    I reasoned the matter with my friend.
  5. (rar) a chibzui (bine)
  6. a persuada (prin argumente, pe cale rațională)
    To reason one out of his plan.
  7. (urmărit de down) a înfrâna pe cale rațională (o patimă etc.)
    To reason down a passion.
  8. (normal urmărit de out) a convinge pe cinevarenunțe la ceva (prin argumente raționale)
    To reason out the causes of the librations of the moon.

Sinonime

Cuvinte derivate

Expresii

Referințe