refugia

română

Etimologie

Din franceză réfugier.

Pronunție

• AFI: /re.fu.ʤi'a/

Verb

Conjugarea verbului (se) refugia
Infinitiv	a (se) refugia
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) refugiez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) refugieze
Participiu	refugiat
Conjugare	I

1. (v.refl.) a se retrage dintr-un teritoriu ocupat, a fugi din fața unui pericol sau a unei neplăceri, căutând sprijin sau ocrotire la cineva sau undeva: a se pune la adăpost.
2. (v.refl.) (fig.) a se retrage într-un loc liniștit, ferit de zgomote și puțin frecventat.

Cuvinte derivate

• refugiat
• refugiere

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• fugarei
• frigeau

Referințe

• DEX '98 via DEX online