retur

română

Etimologie

Din franceză retour.

Pronunție

• AFI: /re'tur/

Substantiv

Declinarea substantivului retur
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	retur	retururi
Articulat	returul	retururile
Genitiv-Dativ	returului	retururilor
Vocativ	returule	retururilor

1. întoarcere, revenire (în punctul de plecare).
2. indicație pentru serviciul poștal pe un plic sau pe un colet, arătând că obiectul trebuie înapoiat trimițătorului.
3. (sport) denumire dată duratei unei competiții la care participă mai multe echipe care, după ce s-au întrecut o dată fiecare, se întâlnesc încă o dată, în revanșă.
4. întâlnire sportivă revanșă între două echipe, cu caracter eliminatoriu sau cu punctaj adițional.
5. (tehn.) conductă de întoarcere a agentului calorifer sau frigorifer dintr-o instalație de încălzire, respectiv de răcire, după ce acesta a trecut prin instalație și a cedat sau a preluat căldura.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online