rocoțea

Rocoțea

română

Etimologie

Etimologie necunoscută. Confer rocoină.

Pronunție

• AFI: /ro.koˈʦe̯a/

Substantiv

Declinarea substantivului rocoțea
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	rocoțea	rocoțele
Articulat	rocoțeaua	rocoțelele
Genitiv-Dativ	rocoțelei	rocoțelelor
Vocativ	rocoțea	rocoțelelor

1. (bot.) (Stellaria graminea) mică plantă erbacee, otrăvitoare, cu frunze opuse, liniare și cu flori albe.

Sinonime

• (bot.) (reg.) intiță, ochișor, răcovină, râhnă, sclipeț, steluță, buruiana-junghiului, iarba-cășunatului

Cuvinte apropiate

• rocoină

Traduceri

plantă; floare

catalană: rèvola menuda (català) f. engleză: grassleaf starwort (English), stitchwort (English), common stitchwort (English) estoniană: oras-tähthein (eesti) finlandeză: heinätähtimö (suomi) franceză: stellaire graminée (français) f., stellaire à feuilles de graminée (français) f. germană: Gras-Sternmiere (Deutsch) f., Grasmiere (Deutsch) f. neerlandeză: grasmuur (Nederlands)

norvegiană: gresstjerneblom (norsk) m. poloneză: gwiazdnica trawiasta (polski) f. portugheză: morugem (português) f. sorabă de sus: łučny hwězdnik (hornjoserbsce) m. spaniolă: estelaria (español) f. suedeză: grässtjärnblomma (svenska) c. ucraineană: зірочник злаковидний (українська) (ziročnik zlakovidnij) m.

Anagrame

• cotareo
• cotoare
• corotea
• ocrotea

Referințe

• DEX '98 via DEX online