satiră
română
Etimologie
Din franceză satire < latină satira.
Pronunție
- AFI: /saˈti.rə/
Substantiv
| Declinarea substantivului satiră | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | satiră | satire |
| Articulat | satira | satirele |
| Genitiv-Dativ | satirei | satirelor |
| Vocativ | satiră | satirelor |
- scriere în versuri sau în proză în care sunt criticate defecte morale ale oamenilor sau aspecte negative ale societății, cu intenții moralizatoare; (p.gener.) scriere sau discurs cu caracter batjocoritor, mușcător.
- categorie estetică din sfera comicului, care critică cu violență și caricatural pe cineva sau ceva.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online