satiră

română

Etimologie

Din franceză satire < latină satira.

Pronunție

• AFI: /saˈti.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului satiră
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	satiră	satire
Articulat	satira	satirele
Genitiv-Dativ	satirei	satirelor
Vocativ	satiră	satirelor

1. scriere în versuri sau în proză în care sunt criticate defecte morale ale oamenilor sau aspecte negative ale societății, cu intenții moralizatoare; (p.gener.) scriere sau discurs cu caracter batjocoritor, mușcător.
2. categorie estetică din sfera comicului, care critică cu violență și caricatural pe cineva sau ceva.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• arșița
• atrași
• sărați

Referințe

• DEX '98 via DEX online