scrupul

română

Etimologie

Din franceză scrupule < latină scrupulum.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

Declinarea substantivului scrupul
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	scrupul	scrupule
Articulat	scrupulul	scrupulele
Genitiv-Dativ	scrupulului	scrupulelor
Vocativ	scrupulule	scrupulelor

1. sentiment foarte dezvoltat al cinstei, al moralei, al corectitudinii, al datoriei, manifestat în acțiunile, în munca, în realizările cuiva.

Locuțiuni

• (loc.adj.) Fără (sau lipsit de) scrupul (sau scrupule) = (care se comportă, acționează) fără a ține seamă de nici un considerent moral în atingerea unui scop.

Expresii

• A-și face scrupule = a se frământa, a-și pune probleme de conștiință în fața unei dificultăți, a unei alternative

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online