tenta
 Vezi și : tentá, tentâ, tentă
|
română
Etimologie
Din franceză tenter < latină tentare. Confer italiană tentare.
Pronunție
- AFI: /tenˈta/
Verb
| Conjugarea verbului tenta | |
| Infinitiv | a tenta |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
tentez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să tenteze |
| Participiu | tentat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a supune unei ispite; a ispiti; a ademeni; a momi.
- (acțiuni) a începe ceva cu scopul de a reuși.
Sinonime
Antonime
Cuvinte derivate
Traduceri
a ademeni
Etimologie
Din tentă.
Pronunție
- AFI: /ˈten.ta/
Substantiv
- forma de singular articulat pentru tentă.
Referințe
suedeză
(svenska)
Etimologie
Din tentamen.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului tenta | ||||
| c | Singular | Plural | ||
| Nehotărât | Hotărât | Nehotărât | Hotărât | |
| Nominativ | tenta | tentan | tentor | tentorna |
| Genitiv | tentas | tentans | tentors | tentornas |
Cuvinte apropiate
Verb
| Conjugarea verbului tenta | ||
| Activ | Pasiv | |
| Infinitiv | tenta | tentas |
| Prezent | tentar | tentas |
| Perfect | tentade | tentades |
| Supin | tentat | tentats |
| Imperativ | tenta | |
| Participiu | ||
| Prezent | tentande, tentandes | |
| Perfect | tentad | |