sipică
Etimologie
Din bulgară сипка (sipka, „variolă”) (Conev 49), confer numele științific al plantei. Legătura cu slavă sipikŭ („trandafir”) (Cihac, II, 345) nu este probabilă.
Pronunție
- AFI: /si'pi.kə/
Substantiv
Declinarea substantivului sipică | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | sipică | sipici |
Articulat | sipica | sipicile |
Genitiv-Dativ | sipicii | sipicilor |
Vocativ | sipică, sipico | sipicilor |
- (bot.) (Cephalaria transsylvanica) plantă erbacee cu tulpina erectă, cu frunze mari, păroase, adânc crestate, și flori mărunte, de culoare albă-albăstruie, grupate în inflorescențe globuloase.
- (bot.) (Scabiosa ochroleuca) plantă erbacee cu tulpina acoperită cu peri moi în partea inferioară, cu frunze penate și cu flori de culoare galben-roșcată, ce crește prin fânețe.
Sinonime
- 1: (bot.) (reg.) bărburel
- 2: (bot.) (reg.) rueni (pl.), năsturaș-de-bube
Vezi și
Traduceri
plantă; floare (Cephalaria transsylvanica)
|
|
plantă; floare (Scabiosa ochroleuca)
|
|