italiană

(italiano)

Etimologie

Din provensală veche sonalh, care provine din latină populară *sonacŭlum < sonare („a suna, a răsuna”).

Pronunție

  • AFI: /soˈnaʎo/


Substantiv

sonaglio m., sonagli pl.

  1. (agr.) clopoțel (care se agață de gâtul unor animale)
  2. (jucărie) jucărie pentru bebeluși asemănătoare cu maracasul; bâzâitoare, sfârâitoare

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Referințe