specula

Vezi și : spécula, speculă

română

Etimologie

Din franceză spéculer < latină speculari. Confer italiană speculare.

Pronunție

• AFI: /spe.kuˈla/

Verb

Conjugarea verbului specula
Infinitiv	a specula
Indicativ prezent pers. 1 sg.	speculez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să speculeze
Participiu	speculat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a trage foloasele dintr-o anumită situație, a avea un profit din ceva; a înșela pe cineva (profitând de anumite împrejurări).

   A specula o marfă.

   A specula încrederea cuiva.

2. a face speculă, a vinde cu suprapreț.

   A specula la bursă.

3. (v.tranz.) a face tranzacții de valori.
4. (v.intranz. și tranz.) a face speculații.

Sinonime

• 1: negustori, precupeți, trafica, (înv. și reg.) precupi
• 2: (înv.) specularisi

Cuvinte derivate

• speculant
• speculație
• speculă

Paronime

• specular

Traduceri

a profita

daneză: spekulere (English) engleză: speculate (English)

esperanto: spekuli (Esperanto) germană: spekulieren (Deutsch)

a face speculații

engleză: speculate (English) esperanto: spekulacii (Esperanto)

italiană: speculare (italiano)

Etimologie

Din specula.

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru specula.

Etimologie

Din speculă.

Pronunție

• AFI: /ˈspe.ku.la/

Substantiv

1. forma de singular articulat pentru speculă.

Referințe

• DEX online

---

italiană

(italiano)

Etimologie

Din speculare.

Pronunție

• AFI: /ˈspekula/

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la indicativ prezent pentru speculare.

   română: (el/ea) speculează

2. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru speculare.

   română: speculează!