sperjur
română
Etimologie
Din italiană spergiuro (după a jura).
Pronunție
- AFI: /sper'ʒur/
Substantiv
| Declinarea substantivului sperjur | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | sperjur | sperjuri |
| Articulat | sperjurul | sperjurii |
| Genitiv-Dativ | sperjurului | sperjurilor |
| Vocativ | sperjurule | sperjurilor |
- persoană care jură fals sau care își calcă jurământul.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Substantiv
| Declinarea substantivului sperjur | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | sperjur | sperjururi |
| Articulat | sperjurul | sperjururile |
| Genitiv-Dativ | sperjurului | sperjururilor |
| Vocativ | sperjurule | sperjururilor |
- (rar) faptul de a-și călca jurământul; nesocotire a unui jurământ făcut; jurământ fals făcut în fața justiției (și pedepsit de lege).
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online