jura
Vezi și : Jura, jură, jurá, jūra, jūrā, jūrą |
Etimologie
Din latină jurare.
Pronunție
- AFI: /ʒuˈra/
Verb
Conjugarea verbului (se) jura | |
Infinitiv | a (se) jura |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) jur |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) jure |
Participiu | jurat |
Conjugare | I |
- (v.tranz. și refl.) a afirma, a declara ceva sub jurământ, a depune un jurământ.
- Jura fedilitate.
- (v.tranz.) a întări, a confirma la judecată, prin jurământ, o depoziție sau o mărturie.
- (v.refl.) a promite prin jurământ.
- Jur!
- (v.refl.) (pop.) a se afurisi, a se blestema (pentru a întări cele afirmate).
- (v.tranz.) (pop.) a ruga pe cineva cu stăruință; a implora, a conjura.
Sinonime
Cuvinte derivate
cuvinte derivate
Traduceri
a promite prin jurământ
|
|
Etimologie
Din jura.
Verb
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru jura.
Referințe
(polski)
Etimologie
Etimologie lipsă. (Ajută)
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)