strană

română

Etimologie

Din slavă (veche) strana.

Pronunție

• AFI: /'stra.nə/

Substantiv

Declinarea substantivului strană
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	strană	strane
Articulat	strana	stranele
Genitiv-Dativ	stranei	stranelor
Vocativ	strană	stranelor

1. fiecare dintre scaunele așezate, în Biserica ortodoxă, la dreapta și la stânga iconostasului, de-a lungul pereților naosului, pe care stau în timpul slujbei credincioșii.
2. parte destinată cântăreților într-o biserică, unde se află de obicei și un pupitru pentru cărți.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online