strâmtoare

română

Etimologie

Din strâmt + sufixul -oare.

Pronunție

• AFI: /strɨm'to̯a.re/

Substantiv

Declinarea substantivului strâmtoare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	strâmtoare	strâmtori
Articulat	strâmtoarea	strâmtorile
Genitiv-Dativ	strâmtorii	strâmtorilor
Vocativ	strâmtoare	strâmtorilor

1. loc strâmt, îngust, între munți sau între dealuri; defileu, trecătoare.
2. (p.gener.) loc îngust.
3. fâșie îngustă de apă care leagă două mări sau oceane și se află între două porțiuni de uscat apropiate.
4. faptul de a fi strâmt.
5. (fig.) situație grea, stânjenitoare (datorită lipsei de bani); încurcătură, jenă (financiară).

Cuvinte derivate

• strâmtora

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• strâmtorea

Referințe

• DEX '98 via DEX online