sunătoare
Etimologie
Din latină (herba) *sanatoria (după sunător), datorită virtuților sale curative, alterată fonetic prin etimologie populară considerându-se derivată de la a suna.
Pronunție
- AFI: /su.nə'to̯a.re/
Substantiv
Declinarea substantivului sunătoare | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | sunătoare | sunători |
Articulat | sunătoarea | sunătorile |
Genitiv-Dativ | sunătorii | sunătorilor |
Vocativ | sunătoare, sunătoareo | sunătorilor |
Sinonime
- Crepis foetida: (bot.) (reg.) măselar, pojarniță, barba-lupului, lăptuca-iepurilor
- Hypericum perforatum: (bot.) pojarniță, (reg.) drobișor, fălcățea, harnică, închegătoare, pojar, pojarnică, sunaică, șerlai, zburătoare, barba-lupului, buruiană-de-năduf, crucea-voinicului, floare-de-năduf, floare-galbenă, iarba-crucii, iarba-lui-sf.-Ioan, iarba-sângelui, iarba-spaimei, iarba-spurcății, osul-iepurelui, sovârf-galben
- Hypericum maculatum: (bot.) (reg.) fălcățea, lujerică, merișor, sovârvariță, sulițică, brâncuță-de-pisică, iarba-spaimei, trifoi-căpresc
- Crepis rhocadifolia: (bot.) (reg.) barba-lupului, găină-părăsită
Cuvinte compuse
Cuvinte apropiate
Traduceri
plantă; floare (Crepis foetida)
|
|
plantă; floare (Hypericum perforatum)
plantă; floare (Hyoscyamus niger)
plantă; floare (Dorycnium herbaceum)
|
|
Etimologie
Din sunător.
Adjectiv
- forma de feminin singular pentru sunător.
- forma de feminin plural pentru sunător.
- forma de neutru plural pentru sunător.