sunător

română

Etimologie

Din a suna + sufixul -ător.

Pronunție

• AFI: /su.nə'tor/

Adjectiv

Declinarea adjectivului sunător
	Singular	Plural
Masculin	sunător	sunători
Feminin	sunătoare	sunătoare
Neutru	sunător	sunătoare

1. (despre obiecte de metal) care produce sunete.
2. care foșnește, foșnitor.
3. (despre vânt) care vâjâie; șuierător.
4. (fig.) (despre cuvinte, fraze etc.) plin de emfază; bombastic, pretențios.
5. care sună puternic și prelung, care are rezonanță puternică; răsunător.

Cuvinte compuse

• bani sunători
• șarpe sunător

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• stornau

Referințe

• DEX '98 via DEX online