surâde

română

Etimologie

Din franceză sourire (după râde).

Pronunție

• AFI: /suˈrɨ.de/

Verb

Conjugarea verbului surâde
Infinitiv	a surâde
Indicativ prezent pers. 1 sg.	surâd
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să surâdă
Participiu	surâs
Conjugare	III

1. (v.intranz.) a zâmbi.
2. (v.intranz.) (fig.) (despre abstracte) a corespunde dorințelor cuiva, a se prezenta într-o formă favorabilă; a-l atrage, a-l tenta, a-i conveni.

Cuvinte derivate

• surâzând
• surâzător

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din surâde.

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la prezent pentru surâde.
2. (rar) forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru surâde.

Sinonime

• 2: surâzi

Anagrame

• dresau
• readus

Referințe

• DEX '98 via DEX online