tatua

Vezi și : tatuă

română

Etimologie

Din franceză tatouer.

Pronunție

• AFI: /ta.tuˈa/

Verb

Conjugarea verbului (se) tatua
Infinitiv	a (se) tatua
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) tatuez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) tatueze
Participiu	tatuat
Conjugare	I

1. (v.refl. și tranz.) a(-și) imprima pe (ori sub) pielea corpului, pe mâini sau pe față diverse inscripții sau desene, cu ajutorul unor împunsături cu materii colorante care nu se pot șterge.

   T-ai tatuat astăzi?

Cuvinte derivate

• tatuaj
• tatuare
• tatuat

Traduceri

a(-și) imprima pe corp, la suprafața pielii, diferite figuri (în culori) care nu se mai pot șterge

arabă: وشم (wášama) (العربية) chineză: 刺 (cì) (中文) engleză: tattoo (English) finlandeză: tatuoida (suomi) franceză: tatouer (français)

italiană: tatuare (italiano) maghiară: tetoválni (magyar) norvegiană: tatovere (norsk) neerlandeză: tatoeëren (Nederlands) suedeză: tatuera (svenska)

Etimologie

Din tatua.

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru tatua.

Referințe

• DEX online

---

italiană

(italiano)

Etimologie

Derivat din tatuare.

Pronunție

• AFI: /'tatua/

Verb

tatua

1. forma persoana a III-a la indicativ singular pentru tatuare.
2. forma persoana a II-a la imperativ singular pentru tatuare.