tempera
Vezi și : temperă |
Etimologie
Din italiană tempera.
Pronunție
- AFI: /ˈtem.pe.ra/
Substantiv
Declinarea substantivului tempera | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | tempera | invariabil |
Articulat | tempera | invariabil |
Genitiv-Dativ | temperei | invariabil |
Vocativ | - | invariabil |
- culoare obținută prin amestecarea unor coloranți cu lianți pe bază de substanțe albuminoase sau gelatinoase.
- procedeu de pictură care întrebuințează asemenea culori.
- pictură realizată prin acest procedeu.
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din franceză tempérer, latină temperare.
Pronunție
- AFI: /tem.peˈra/
Verb
Conjugarea verbului (se) tempera | |
Infinitiv | a (se) tempera |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) temperez |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) tempereze |
Participiu | temperat |
Conjugare | I |
- (v.tranz. și refl.) a (se) potoli, a (se) modera, a (se) domoli (un sentiment, o acțiune, o dorință etc.).
- Vântul s-a mai temperat.
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din tempera.
Verb
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru tempera.