termine

Vezi și : terminé

română

Etimologie

Din termina.

Pronunție

• AFI: /ˈter.mi.ne/

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la conjunctiv prezent pentru termina.
2. forma de persoana a III-a plural la conjunctiv prezent pentru termina.

---

italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină terminus sau termen.

Pronunție

• AFI: /'tɛrmine/

Substantiv

termine m., termini pl.

1. terminare, capăt, sfârșit, limită
2. termen, durată, interval, perioadă
3. (lingv.) termen, cuvânt
4. (p. ext.) scop, obiectiv, țintă
5. (mat.) termen

Sinonime

• 1: fine
• 2: scadenza, tempo, periodo, limite
• 3: parola
• 4: obiettivo, meta

Cuvinte derivate

• terminale
• terminare
• terminazione
• terminismo
• terminologia

Cuvinte compuse

• termine ultimo

Referințe

• Treccani.it
• Wiktionary
• Wikizionario