parola

Vezi și : parolă

română

Etimologie

Derivat regresiv din parolă.

Pronunție

• AFI: /pa.ro'la/

Verb

Conjugarea verbului parola
Infinitiv	a parola
Indicativ prezent pers. 1 sg.	parolez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să paroleze
Participiu	parolat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a bloca accesul cuiva la ceva, de regulă o informație personală sau secretă pe un mediu cibernetic (de pe un calculator); a pune o parolă.

Sinonime

• coda, cripta

Cuvinte derivate

• parolare
• parolat
• parolă

Traduceri

a pune o parolă

Pronunție

• AFI: /paˈro.la/

Substantiv

1. forma de singular articulat pentru parolă.

---

interlingua

(interlingua)

Etimologie

Din latină parabola.

Pronunție

• AFI: /paˈɾola/

Substantiv

parola, pl. parolas

1. vorbă, cuvânt

Sinonime

• vocabolo, termine

Expresii

• parola de honor - cuvânt de onoare, promisiune
• homine de parola - persoană ce se ține de o promisiune, om ce se ține de cuvântul dat
• enigma de parolas cruciate - integramă

---

italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină parabola.

Pronunție

• AFI: /paˈɾɔla/

Substantiv

parola f., parole pl.

1. vorbă, cuvânt

   Ci vogliono fatti e non parole.

2. limbaj, vorbire

   L'uomo è dotato di parola.

3. instrucțiune, teoremă sau adevăr

   La parola del Vangelo.

Sinonime

• 1: vocabolo, termine

Cuvinte derivate

• parolaccia
• parolaio
• paroliere
• parolina
• parolona

Expresii

• in parole povere
• in poche parole
• uomo di poche parole

---

siciliană

(sicilianu)

Variante

• palora

Etimologie

Din latină parabola.

Pronunție

• AFI: /paˈɾɔla/

Substantiv

parola f., paroli pl.

1. vorbă, cuvânt

Cuvinte derivate

• parrari

---

spaniolă

(español)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

• AFI: /paˈɾola/

Substantiv

parola f., parolas pl.

1. (argou) erecție

---

tagalog

(Tagalog)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

parola

1. far (turn de navigație maritimă)