tilișcă
Etimologie
Origine necunoscută. Explicația pornind de la slavă (veche) tĕlo („imagine”) (Cihac, II, 407) sau de la slavă (veche) tĕlĭste (Conev 48), bulgară телешки (teleški, „de juncan”) (Scriban) nu satisface. Poate este o simplă variantă cu schimbare de sufix de la tilincă („fluier”), dacă s-a dezvoltat vreun sens din rădăcina cu această semnificație.
Pronunție
- AFI: /ti'liʃ.kə/
Substantiv
Declinarea substantivului tilișcă | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | tilișcă | tiliști |
Articulat | tilișca | tiliștile |
Genitiv-Dativ | tiliștii | tiliștilor |
Vocativ | tilișcă | tiliștilor |
- (bot.) (Circaea lutetiana) plantă erbacee cu rizomul târâtor, cu tulpina acoperită de peri moi, cu flori trandafirii dispuse în ciorchine.
Sinonime
- (bot.) (reg.) vrăjitoare, vrotilică, iarba-vrăjitoarei
Cuvinte apropiate
Vezi și
Traduceri
plantă; floare
|
|
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online