indulgență

română

Etimologie

Din franceză indulgence < latină indulgentia.

Pronunție

• AFI: /in.dul'ʤen.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului indulgență
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	indulgență	indulgențe
Articulat	indulgența	indulgențele
Genitiv-Dativ	indulgenței	indulgențelor
Vocativ	indulgență	indulgențelor

1. atitudine îngăduitoare față de greșeli; toleranță, îngăduință, bunătate.
2. iertare totală sau parțială a păcatelor pe care Biserica catolică o acordă credincioșilor ei în schimbul unei sume de bani; (concr.) document ce conține textul rugăciunilor care trebuie spuse pentru a obține această iertare.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• îndelungat

Referințe

• DEX '98 via DEX online