turban

română

Etimologie

Din franceză turban, germană Turban.

Pronunție

• AFI: /tur'ban/

Substantiv

Declinarea substantivului turban
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	turban	turbanuri
Articulat	turbanul	turbanurile
Genitiv-Dativ	turbanului	turbanurilor
Vocativ	turbanule	turbanurilor

1. acoperământ pentru cap format dintr-o bandă lungă de stofă, de mătase sau de pânză, de obicei albă, pe care o poartă bărbații din unele țări orientale înfășurată de mai multe ori în jurul capului.
2. acoperământ pentru cap format dintr-o bandă din diverse materiale textile, pe care femeile și-o înfășoară în jurul capului, în loc de pălărie.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• butnar
• brunat

Referințe

• DEX '98 via DEX online