turbină

română

Etimologie

Din franceză turbine.

Pronunție

• AFI: /tur'bi.nə/

Substantiv

Declinarea substantivului turbină
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	turbină	turbine
Articulat	turbina	turbinele
Genitiv-Dativ	turbinei	turbinelor
Vocativ	turbină	turbinelor

1. motor alcătuit dintr-un rotor (solidarizat cu un arbore) și dintr-un stator, care transformă energia potențială a unui fluid în energie mecanică de corp solid.

Cuvinte derivate

• microturbină
• turboagregat

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• braunit
• burnița
• butnari
• brănuit
• brunați

Referințe

• DEX '98 via DEX online