vâșca

română

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție

• AFI: /vɨʃ'ka/

Verb

Conjugarea verbului vâșca
Infinitiv	a vâșca
Indicativ prezent pers. 1 sg.	vâșc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să vâște
Participiu	vâșcat
Conjugare	I

1. (v.intranz.) (reg.) a se mișca din loc; a se urni, a se clinti.
2. (v.intranz.) a se foi, a forfoti.
3. (v.intranz.) (fig.) a cârti, a murmura.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cavas

Referințe

• DEX '98 via DEX online