foi
română
Etimologie
Din latină *follire.
Pronunție
- AFI: /fo'i/
Verb
| Conjugarea verbului (se) foi | |
| Infinitiv | a (se) foi |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) foiesc |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) foiască |
| Participiu | foit |
| Conjugare | IV |
- (v.intranz.) (despre o colectivitate, o mulțime) a se mișca, a umbla încoace și încolo; a mișuna, a forfoti, a fojgăi.
- (despre un loc, o încăpere etc.) a fi plin de lume care mișună.
- (v.refl.) a nu sta locului, a umbla de colo până colo, a se mișca întruna, a nu sta locului; a se fâțâi.
- a se răsuci de pe o parte pe alta, a se mișca, a se agita în loc (căutându-și o poziție comodă).
- Toată noaptea s-a foit în așternut.
- (fig.) a se codi.
- (v.tranz.) a face să se înfoaie un obiect de îmbrăcăminte în jurul corpului.
Sinonime
Cuvinte derivate
Traduceri
a forfoti
Etimologie
Din foaie.
Pronunție
- AFI: /foj/
Substantiv
- forma de plural nearticulat pentru foaie.
bambară
Etimologie
Etimologie lipsă. (Ajută)
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Adverb
franceză
(français)
Etimologie
- Din la. fides
Pronunție
- AFI: /fwa/
Substantiv
foi f., pl. fois