vătaf

română

Din ucraineană ватаха (vataha), poloneză wataha, bulgară ватах (vatah).

Declinarea substantivului vătaf
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	vătaf	vătafi
Articulat	vătaful	vătafii
Genitiv-Dativ	vătafului	vătafilor
Vocativ	vătafule	vătafilor

(în evul mediu, în țara românească și moldova) supraveghetor al slugilor de la curtea unui boier sau de la o mănăstire; logofăt.
conducător al unui anumit grup de curteni, de slujbași sau de oșteni ai domniei.
(p.gener.) persoană având sub ordinele sale un anumit număr de oameni; conducător, șef.
(spec.) conducător al unei bresle, al unui grup de meșteșugari.
(spec.) căpetenie a călușarilor, a colindătorilor etc.; persoană care conduce alaiul unei nunți.