vilă

română

Etimologie

Din latină, franceză, italiană villa.

Pronunție

• AFI: /'vi.lə/

Substantiv

Declinarea substantivului vilă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	vilă	vile
Articulat	vila	vilele
Genitiv-Dativ	vilei	vilelor
Vocativ	vilă	vilelor

1. denumire dată, în Imperiul Roman, unor reședințe rurale de pe domeniul agricol și pastoral exploatat de marii proprietari de sclavi.
2. locuință cu înfățișare voit rustică, elegantă și spațioasă, situată într-o grădină.
3. (în evul mediu) denumire care desemna diferite forme de așezări (obștea țărănească, satul liber, satul dependent de domeniul stăpânului feudal și, uneori, centrul urban).

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online