voltă

română

Etimologie

Din franceză volte.

Pronunție

• AFI: /'vol.tə/

Substantiv

Declinarea substantivului voltă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	voltă	volte
Articulat	volta	voltele
Genitiv-Dativ	voltei	voltelor
Vocativ	voltă	voltelor

1. mișcare în formă de cerc sau de arc de cerc.
2. (fig.) schimbare (bruscă) în atitudine, trecere subită de la o concepție la alta.
3. (scrimă) mișcare (de rotație) făcută pentru a evita loviturile adversarului.
4. manevră de rotație făcută de o ambarcație sau de o navă cu pânze pentru schimbarea bordului din care primește vântul.
5. semn care indică repetarea unui fragment muzical, de fiecare dată cu un alt sfârșit.

Cuvinte derivate

• semivoltă

Cuvinte compuse

• voltă în vânt
• voltă sub vânt

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online