Etimologie

Din în + pereche.

Pronunție

  • AFI: /ɨm.pe.re'ke̯a/


Verb


Conjugarea verbului
(se) împerechea
Infinitiv a (se) împerechea
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) împerechez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) împerecheze
Participiu împerecheat
Conjugare I
  1. (v.tranz. și refl.) a (se) uni pentru a forma o pereche; a (se) asocia.
    Animalele se împerechează.
  2. (v.tranz.) a potrivi perechile de animale în vederea montei.
  3. (v.refl. recipr.) a săvârși actul sexual; a se împreuna.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe