română

Etimologie

Din ocol.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
ocoli
Infinitiv a ocoli
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
ocolesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să ocolească
Participiu ocolit
Conjugare IV
  1. (v.tranz. și intranz.) a străbate o distanță făcând un ocol; a merge de jur-împrejur, a înconjura.
    A ocolit întreaga clădire.
  2. (pop.) a cutreiera, a colinda.
  3. (v.tranz.) a evitaatingi sau să lovești pe cineva sau ceva, ferindu-te într-o parte, făcând un mic ocol.
    A ocoli un obstacol.
  4. (v.intranz.) (fig.) a spune ceva cu înconjur, a divaga.
  5. (v.tranz.) a evitaîntâlnești pe cineva sau ceva.
  6. (v.tranz.) (fig.) a lăsa ceva (în mod intenționat) deoparte.
    A ocoli cuvintele abstracte.
  7. (v.tranz.) (înv. și pop.) a pune gard împrejurul unui loc.
  8. (fig.) (înv. și reg.) a apăra, a proteja, a ocroti.
  9. (înv. și reg.) a încercui din toate părțile, a împresura, a asedia.

Sinonime

Cuvinte derivate

Locuțiuni


Traduceri

Referințe