antecedent

română

Etimologie

Din franceză antécédent < latină antecedens, antecedentis.

Pronunție

• AFI: /an.te.ʧe'dent/

Substantiv

Declinarea substantivului antecedent
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	antecedent	antecedente
Articulat	antecedentul	antecedentele
Genitiv-Dativ	antecedentului	antecedentelor
Vocativ	antecedentule	antecedentelor

1. fapt, întâmplare anterioară unei anumite date sau stări.
2. (la pl.) simptome (personale sau ereditare) care preced o boală și care trebuie să fie cunoscute de medic în vederea stabilirii diagnosticului și a tratamentului.
3. (log.) primul termen al unei judecăți ipotetice, introdus prin conjuncția „dacă”; (p.gener.) tot ceea ce poate constitui punctul de plecare al unui demonstrații.

Cuvinte compuse

• antecedent penal

Traduceri

Traduceri

Adjectiv

Declinarea adjectivului antecedent
	Singular	Plural
Masculin	antecedent	antecedenți
Feminin	antecedentă	antecedente
Neutru	antecedent	antecedente

1. care se află înainte, care s-a întâmplat înainte.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online