barber
 Vezi și : Barber, barbēr
|
catalană
(català)
Etimologie
Pronunție
Substantiv
barber m., barbers pl.
- bărbier; (p.ext.) frizer, coafor
- (ist., mil.) bărbier-chirurg
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Cuvinte apropiate
Referințe
engleză
(English)
Etimologie
Din anglo-normandă barbour, care provine din franceză veche barbeor, din barbe („barbă”) < latină barba („barbă”).
Pronunție
- (Anglia) AFI: /ˈbɑːbə/
Substantiv
barber, pl. barbers
- bărbier; (p.ext.) frizer, coafor
- The barber fixed my hair and gave me a clean shave.
- (ist., mil.) bărbier-chirurg
- (mai ales în Canada; met.) furtună însoțită cu spice de gheață, formate din apă sărată
Sinonime
- 1: hairdresser, hairstylist
- 2: (mil.) barber surgeon
- 3: (met.) frost smoke
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Vezi și
Verb
| Conjugarea verbului to barber | |
| Infinitiv | to barber |
| Prezent simplu pers. 3 sg. |
barbers |
| Trecut simplu | barbered |
| Participiu trecut | barbered |
| Participiu prezent | barbering |
- a bărbieri; (p.ext.) a (se) tunde, a tăia părul
- (în SUA; argou) a pălăvrăgi, a flecări, a trăncăni; (p.gener.) a vorbi
Sinonime
Referințe
franceză
(français)
Etimologie
Pronunție
- AFI: /baʁ.be/
Verb
barber
- (fam. și pop.) a enerva, a plictisi
- Il me barbe avec ses discours, on sait d'avance ce qu'il va dire.
- (argou) a fura, a escroca, a șmecheri
se barber
- a se plictisi
- On se barbe ici, c'est assommant.