buchet
Etimologie
Din franceză bouquet.
Pronunție
- AFI: /bu'ket/
Substantiv
Declinarea substantivului buchet | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | buchet | buchete |
Articulat | buchetul | buchetele |
Genitiv-Dativ | buchetului | buchetelor |
Vocativ | buchetule | buchetelor |
- mănunchi de flori aranjate (și legate) împreună.
- Un buchet de margarete.
- (p.gener.) grup de obiecte de același fel puse împreună; grup de compuneri (literare, muzicale) publicate sau executate laolaltă.
- (spec.) aromă de vin.
- (bot.) (Geranium pusillum) mică plantă erbacee cu flori violet-deschis sau albastre-purpurii.
Sinonime
- 1: mănunchi, (reg.) smoc, steblă, șomoiog, șomoltoc, (Transilv. și Ban.) chită, (Transilv., Maram. și Ban.) struț, (Transilv.) vârstă
- 3: aromă
- 4: (bot.) (reg.) săgețică
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Vezi și
Traduceri
mănunchi, legătură de flori
|
|
aromă specifică a unor vinuri vechi, selecționate
|
plantă; floare (Geranium pusillum)
|
|
Referințe
- DEX '98 via DEX online