căptușeală

română

Etimologie

Din a căptuși + sufixul -eală.

Pronunție

  • AFI: /kəp.tu'ʃe̯a.lə/


Substantiv


Declinarea substantivului
căptușeală
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ căptușeală căptușeli
Articulat căptușeala căptușelile
Genitiv-Dativ căptușelii căptușelilor
Vocativ căptușeală căptușelilor
  1. pânză sau stofă cu care se dublează, în interior, un obiect de îmbrăcăminte, pentru a-i da un aspect mai îngrijit și pentru a-l face mai călduros.
  2. material aplicat în interiorul încălțămintei pentru ca aceasta să-și mențină forma.
  3. pânză sau stofă cu care se învelesc unele obiecte pentru a le feri de deteriorare.
  4. strat rezistent de lemn, de metal sau de cărămidă, cu care se acoperă un obiect pe dinăuntru sau pe dinafară (pentru a-l feri de degradare, pentru consolidare, izolare termică, acustică etc.).
  5. ramă de lemn care acoperă fețele interioare ale golului unei uși și de care sunt fixate canaturile ușii.


Traduceri

Anagrame

Referințe