căptușeală
română
Etimologie
Din a căptuși + sufixul -eală.
Pronunție
- AFI: /kəp.tu'ʃe̯a.lə/
Substantiv
| Declinarea substantivului căptușeală | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | căptușeală | căptușeli |
| Articulat | căptușeala | căptușelile |
| Genitiv-Dativ | căptușelii | căptușelilor |
| Vocativ | căptușeală | căptușelilor |
- pânză sau stofă cu care se dublează, în interior, un obiect de îmbrăcăminte, pentru a-i da un aspect mai îngrijit și pentru a-l face mai călduros.
- material aplicat în interiorul încălțămintei pentru ca aceasta să-și mențină forma.
- pânză sau stofă cu care se învelesc unele obiecte pentru a le feri de deteriorare.
- strat rezistent de lemn, de metal sau de cărămidă, cu care se acoperă un obiect pe dinăuntru sau pe dinafară (pentru a-l feri de degradare, pentru consolidare, izolare termică, acustică etc.).
- ramă de lemn care acoperă fețele interioare ale golului unei uși și de care sunt fixate canaturile ușii.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online