cătun
Etimologie
Unul din cuvintele cele mai discutate din vocabularul român. Este cuvânt comun tuturor limbilor balcanice: albaneză katunt (varianta katund(i), kotun) „sat; casă de țară”; neogreacă κατοῦνα (katoûna „cort; tabără de corturi”; slavă (veche) *katunĭ („tabără)”; sârbo-croată katun („cătun de ciobani); stână”; bulgară катун (katun, „colibă”); катунар (katunar, „cătun”); katunište („tabără de țigani nomazi”); țigănește katuna („cort”).
Totuși, termenul nu se explică prin nici una din aceste limbi; astfel încât este nevoie să i se caute originea în alte fonduri lingvistice. Opiniile sunt foarte variate, și însăși varietatea lor indică inconsistența criteriilor posibile și lipsa de documentare cu care trebuie luptat.
Miklosich a epuizat el singur posibilitățile cercetării, afirmând că este vorba de un cuvânt de origine albaneză (Fremdw., 97), română (Wander., 8), turcă (Türk. El., I, 329), italiană (Alb. Forsch., II, 10) sau autohtonă (Slaw. El., 10). În general se consideră că este cuvânt autentic albanez, adică al vechi ilire (Meyer 183; Vasmer, Studien zur alb. Wortforschung, 28; Jokl, IF, XXXIII, 420; Philippide, II, 703; Skok, ZRPh., L, 519; DAR; confer observațiile împotriva acestor opinii ale lui Rosetti, II, 113), și bazată pe o rădăcină indoeuropeană *ka-ton. Treimer, Slavia, III, 450, presupunea o derivare din avară; iar Densusianu, GS, VII, 90 propunea un iranian *katun („locuință subterană”). Mai prudent Berneker 494 se limitează să o califice drept „Balkanwort”. În sfârșit, Rohlfs, EWUG 949 se gândește la turcă osmanli katan („țarc”), ipoteză în care coincide cu Șeineanu, II, 96. Numai Jirecek, Geschichte der Serben, I, 156 (bazându-se fără îndoială pe una din multele opinii ale lui Miklosich) a propus etimonul italian cantone, pe care cercetătorii nu par a-l accepta, și care totuși se poate să fi intrat de foarte timpuriu în greacă (pentru pierderea lui n, confer italiană confetto > neogreacă ϰουψίτον), și de acolo în celelalte limbi balcanice.
Pronunție
- AFI: /kə'tun/
Substantiv
| Declinarea substantivului cătun | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | cătun | cătunuri |
| Articulat | cătunul | cătunurile |
| Genitiv-Dativ | cătunului | cătunurilor |
| Vocativ | cătunule | cătunurilor |
- grup de așezări țărănești care nu constituie o unitate administrativă, cu un număr de locuitori mai mic decât al unui sat.
- (reg.) pădurice, hățiș, desiș.
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online