pepino
(italiano)
Etimologie
Din pepare.
Pronunție
- AFI: /peˈpino/
Verb
- forma de persoana a III-a singular la prezent subjonctiv pentru pepare.
- forma de persoana a III-a plural la imperativ pentru pepare.
Etimologie
Din latină pepo, peponis < greacă antică πέπων (pépōn, „pepene mare”), probabil din πέπτω (péptō, „a se coace”).
Pronunție
Substantiv
pepino m., pepinos pl.
- (bot.) castravete
- (p.restr.) fructul acestei plante
- (argou) situație dificilă, pas greu, impas, strâmtorare, belea, bucluc
- Cheguei atrasado pois tive que resolver um pepino de última hora.
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Expresii
Vezi și
Referințe
(español)
Etimologie
Din latină pepo, peponis < greacă antică πέπων (pépōn, „pepene mare”), probabil din πέπτω (péptō, „a se coace”).
Pronunție
- AFI: /pe.ˈpi.no/
Substantiv
pepino m., pepinos pl.
- (bot.) castravete
- (p.restr.) fructul acestei plante
- (fig.) fleac, bagatelă, nimic
- (în Spania; fam.) vestigiu sau artifact important
Sinonime
- 1-2: (bot.) cohombro
- 3: bagatela, nimiedad, trivialidad