cazuistică

română

Etimologie

Din cazuistic.

Pronunție

• AFI: /ka.zu'is.ti.kə/

Substantiv

Declinarea substantivului cazuistică
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cazuistică	cazuistici
Articulat	cazuistica	cazuisticile
Genitiv-Dativ	cazuisticii	cazuisticilor
Vocativ	cazuistică	cazuisticilor

1. parte a teologiei scolastice medievale care încearcă să rezolve cazurile de conștiință și să justifice unele practici imorale printr-un sistem de norme etice abstracte și prin subtilități logice, devenite cu vremea pură sofistică; (p.ext.) argumentare subtilă, abilă, sofistică a unor teze false sau îndoielnice.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• causticiza

Referințe

• DEX '98 via DEX online