cep
română
Etimologie
Din latină cippus.
Pronunție
- AFI: /ʧep/
Substantiv
| Declinarea substantivului cep | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | cep | cepuri |
| Articulat | cepul | cepurile |
| Genitiv-Dativ | cepului | cepurilor |
| Vocativ | cepule | cepurilor |
- dop de lemn, de formă tronconică, cu care se astupă gaura butoiului.
- canea.
- gaură de umplere sau de scurgere a lichidului dintr-un butoi care se închide cu un cep sau cu o canea.
- porțiune din tulpina unui portaltoi, care se lasă deasupra altoiului până la dezvoltarea acestuia, cu scopul de a-l proteja.
- nod din tulpina unui brad sau a unui molid, din care crește ramura.
- fusul arborelui de lemn al unei mori țărănești de apă.
- proeminență prismatică sau cilindrică fasonată la capătul unei piese de lemn, cu care aceasta urmează a fi îmbucată în altă piesă.
- capătul filetat în exterior al unei țevi, care servește la îmbinare prin înșurubare.
Cuvinte derivate
Expresii
- A da cep (unei buți, unui butoi etc.) = a începe o bute, un butoi etc. plin cu vin (sau cu alt lichid), făcându-i o gaură
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online