cep

română

Etimologie

Din latină cippus.

Pronunție

• AFI: /ʧep/

Substantiv

Declinarea substantivului cep
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cep	cepuri
Articulat	cepul	cepurile
Genitiv-Dativ	cepului	cepurilor
Vocativ	cepule	cepurilor

1. dop de lemn, de formă tronconică, cu care se astupă gaura butoiului.
2. canea.
3. gaură de umplere sau de scurgere a lichidului dintr-un butoi care se închide cu un cep sau cu o canea.
4. porțiune din tulpina unui portaltoi, care se lasă deasupra altoiului până la dezvoltarea acestuia, cu scopul de a-l proteja.
5. nod din tulpina unui brad sau a unui molid, din care crește ramura.
6. fusul arborelui de lemn al unei mori țărănești de apă.
7. proeminență prismatică sau cilindrică fasonată la capătul unei piese de lemn, cu care aceasta urmează a fi îmbucată în altă piesă.
8. capătul filetat în exterior al unei țevi, care servește la îmbinare prin înșurubare.

Cuvinte derivate

• cepuire
• cepuit
• cepușor

Expresii

• A da cep (unei buți, unui butoi etc.) = a începe o bute, un butoi etc. plin cu vin (sau cu alt lichid), făcându-i o gaură

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online